Istoric

Satul Bâlvănești

Satul Bâlvănești este evidențiat de Fotinou în 1819. Nu există documente care să precizeze exact vechimea satului, se poate reproduce din informațiile transmise de strămoși, din generație în generație precum și din unele obiecte de bronz găsite în locul numit „Gradiște”. Se crede că ar fi existat aici o așezare omenească, până în anul 1900 în acest loc, în partea dinspre pădure s-au păstrat urmele unui gard dublu umplut cu pământ numit „Metereze”. Obiectele găsite în această parte a satului au fost depuse la Muzeul Porțile de fier din Drobeta-Turnu Severin. Urme de locuire ale vechilor locuitori au existat și pe locul numit ”Vale”. În documentele ce se află în Arhivele Statului la Drobeta-Turnu Severin reiese că pământurile moștenite de la obște nu fuseseră hotărnicite și ca urmare se manifestă tendința de acaparare a pământurilor moșnenilor da către marii proprietari. Locuitorii se adresează prin numeroase plângeri Judecat oriei din Drobeta-Turnu Severin cerând sa fie puși în stăpânirea pământurilor moștenite de la strămoși. În lucrarea intitulată „Relațiile agrare în județul Mehedinți (1831-1851), lucrare întocmită de Filiala Arhivele Statului Mehedinți de Nicolae Chipuricise arată că în anul 1831 Plasa Ocolul era formată din 55 sate printre care se afla si satul Bâlvănești. In lucrarea intitulata „Agricultura romana din județul Mehedinți” de Ion Ionescu de la Brazi se menționează ca: Bâlvăneștii făcu comuna cu Călineștii si amândouă satele sunt locuite de moșneni în număr de 104 contribuitori comunali. In „Dicționarul geografic al județului Mehedinți” lucrare apărută in 1894 se arata ca Bâlvăneștii era comuna rurală în plaiul Cerna la distanta de 23 km de Turnu Severin.

Satul Bâlvăneștii de Jos

Satul Bâlvăneștii de Jos datează din jurul anului 1400 când Mihnea Vodă a dat pământurile ce formează hotarul satului la doi oameni ai lui Badea care s-a numit mai târziu Băsescu și lui Dobromir. În anul 1464 Vlad Țepeș a întărit acestă danie prin acte scrise pe piele de ciută ce au fost ridicate de la comuna de Academia Română prin anul 1924. Din vremurile cele mai vechi satul a fost reședința de comuna în a cărei componență intrau satele Budănești și Cracul Lung. Pe la anul 1907 a fost alipită de comuna Crăguești durând până la anul 1930. Începând din anul 1931 devine din nou reședința de comună până în anul 1949, când trece de comuna Bâlvănești. În „Dicționarul geografic al județului Mehedinți de N. D. Spineanu se arată că „Băseștii – comuna rurală în plasa Ocolul de Sus la 27 km de orașul Turnu Severin, situată pe văi, formează comuna cu cătuna Budănești, Cracu Lung și mahalaua Paisescii. Din 1965 satul Băsești a luat denumirea de Bâlvăneștii de Jos. Satul este evidențiat de harta lui Fotinou in 1819

Satul Pârlagele

Satul Pârlagele, își trage denumirea probabil de la terenul cu alunecări de teren „pârloage”. Prima documentație despre locuitorii acestui sat au fost găsite în Arhiva comunei Balotești–Izvoru-Barzii(1911). Existau tabele de împroprietărire din anul 1864 de la reforma agrară semnată de Al. I. Cuza și M. Kogălniceanu. De menționat este faptul că satul Pârlagele, sat de clacași, față de satul Bâlvănești este mult mai tânăr ca și conducere administrativă. Pârlagele a aparținut comunei Balotești, din anul 1949 aparține neîntrerupt de comuna Bâlvănești.

Satul Călineștii de Sus

Satul Călineștii de Sus se crede că ar data de pe la anul 1330, în timpul domniei lui Basarab I , sat evidențiat de Fotinou în 1820. După dezastrul care l-a suferit oștea ungurească la Posada în frunte cu Carol Robert de Anjou parte din ostașii unguri au fost nevoiți să se retragă spre apus trecând și peste meleagurile noastre. În cartea intitulată „Historie de Valachie et des pais Danubies en siecle triisieme” este descris felul cum au luat naștere aceste sate sârbești în partea de nord a județului. Cu ajutorul armat al acestora o parte din unguri au fost luați prizonieri și așezați pe meleagurile noastre alcătuind mai multe sate. Pe teritoriul satului Călinești a luat ființă un asemenea sat în locul ce poartă astăzi denumirea de Liscovăț. Majoritatea acestor unguri purtau numele de Herdas. Existenta unui sat unguresc la Liscovăț ne-o dovedesc vetrele de case și urmele unui cimitir ce poartă și astăzi denumirea: Morminții ungurilor. În arhivele Primăriei din Marga Godeanu apar registre până în jurul anului 1900, nume de Herdas. Satul mai târziu a fost mutat mai spre sud.

Satul Călineștii de Jos

Satul Călineștii de Jos, sat atestat în 1820, evidențiat de Fotinou, nu există documente care să ateste vechimea satului. În lucrarea „ Dicționar geografic al județului Mehedinți” de N.D. Spineanu se menționează „Călineștii sat în plaiul Cerna ține de comuna rurala Bâlvănestscii”. Patrimoniul construit este reprezentat de : * în satul Bâlvănești, la marginea satului există o Troița de lemn înscrisă în LMI, cod MH-IV- m-B- 10466; * în locul numit „Gradiște” a existat o așezare omenească unde s-au găsit obiecte de bronz, până în anul 1900 în acest loc s-au păstrat urmele unui gard dublu umplut cu pământ numit „Metereze” în forma de cerc în satul Bâlvănești; * în satul Bâlvăneștii de Jos ca loc istoric există un zid de piatră care dovedește urme de zidării romane, în Cimitir antic GOSTILA pe valea cimitirului, ale cărui morminte sunt fiecare ocolite cu piatră. * În nordul satului Călinești în locul Liscovat sunt urmele unui vechi cimitir ce poartă și astăzi denumire de „Morminții ungurilor”. Satele erau așezate pe drumul roman antic care lega Drobeta de Sarmisegetuza Regia.

De asemenea, la sfârșitul secolului XIX, pe aici trecea un ”drum al sării „ spre Transilvania prin Obârșia Cloșani. Forma actuală a comunei s-a definitivat în 1968 prin reorganizarea fostelor comune. După anul 1968, când au fost desființate raioanele și regiunile, s-a revenit la vechea formă de organizare administrativă, de județe. Teritoriul comunei Bâlvănești în suprafața de 4804ha este amplasat în partea de nord a județului Mehedinți în unitatea de relief la limita dintre platforma Strehaiei și Podișul Mehedinți la o altitudine între 370 și 650m, și este străbătut de drumul județean DJ670 și drumurile comunale DC 9, DC 9A, DC6 și ulițe. În administrativul comunei intră 5 localități cu o populație totală de 1157 locuitori a căror ocupație de bază este agricultura. Din punct de vedere al reliefului, este deluros brăzdat de văi adânci formate de torenți și ape cum sunt Gardanul și Valea Rea. Cel mai înalt deal este cel numit „culme” cu o altitudine de 600- 650m. situat în partea de vest a comunei. În partea de sud se află o depresiune cu o altitudine de 350m în care este așezat satul Pârlagele. Altă depresiune se află în partea de est a comunei cu o altitudine de 420m în care este așezat satul Bâlvăneștii de Jos. Localitățile sunt constituite din gospodării individuale de tip rural, cu suprafețe de peste 1500mp în medie, fără dotări minime de confort, cu un fond locuibil din materiale semidurabile (lemn, paianta, pământ) în procent ridicat, iar ca vechime majoritatea au peste 50 ani. Populația comunei este mică, 1157 locuitori, procesul de depopulare a satelor începând din 1965. Cu excepția satului Bâlvănești care are 300 de locuitori și Pârlagele 590 de locuitori, satele se înscriu în categoria așezărilor mici (sub 300 locuitori). Vetrele au suprafețe mari, și pe lângă terenul afectat gospodăriilor, suprafețe mari din intravilan sunt ocupate de culturi agricole, de livezi sau sunt terenuri degradate. În ceea ce privește evoluția localităților comunei în perspectivă, aceasta este dependentă de găsirea și aplicarea unor politici de dezvoltare coerent ce constau în identificarea soluțiilor de reabilitare a agriculturii, dezvoltarea industriei mici, meșteșugărești, artizanale, elaborarea unor programe de finanțare externă pentru echiparea localităților, acordarea unor facilitați pentru eventuali investitori care să dezvolte activități economice utilizând forța de muncă și resursele naturale din teritoriu.